Sa devii un sfant este o treaba destul de importanta, dupa tine numindu-se orase intregi si sarbatori, chiar daca a doua ajunge sa fie o scuza ca sa bei mai mult decat poti duce. Deci, chiar daca nu esti ortodox sau catolic, stii ca daca esti sfant ai reusit sa ajungi in paginile istoriei. N-ar fi nebunesc daca oamenii ar aprinde lumanari si s-ar ruga sa-i ghidezi in viata pentru urmatorii 500 de ani? Pai, s-ar putea intampla, daca trece destul timp si inregistrarile scrise se incurca. Procesul de declarare a sfinteniei este, sa zicem, destul de lax.
Procesul:
De exemplu, sfantul Iosafat, care s-a dovedit ca, de fapt, nici macar nu a existat (legenda sa nu pare sa fie mai mult decat o versiune crestina a lui Buddha). Sau sfanta Filomena, care era un simplu corp gasit intr-o pestera in 1802. Se intampla ca a fost gasita intr-o catacomba romana cu o fiola de sange, niste desene reprezentand sageti si ancore, si inscriptia „Pacea sa fie cu tine, Filomena”. Lucru pe care crestinii l-au interpretat ca fiind un semn clar de martir. Abia in 1961 cineva s-a trezit sa spuna „Stai … ce?” si a fost scoasa din calendarul sfintilor, pe baza faptului ca nimeni nu stia absolut nimic despre ea.
Cate se pot face astfel de greseli? Pai, sa vedem cum devii sfant. In primul rand, mori. In al doilea rand, dupa cinci ani sau mai mult, un membru al Bisericii te nominalizeaza pentru sanctitate. In al treilea rand, un preot iti investigheaza/analizeaza viata. Tot ce trebuie el sa stie este ca nu ai facut nimic contrar credintei sau imoral. Daca totul este bine, dosarul tau este trimis unui grup special care supravegheaza canonizarea. Acestia verifica cercetarile preotului, verifica miracolele, se asigura ca nu erai adorator al diavolului etc. Destul de usor.
Doar ca uneori nu o fac la cinci ani dupa ce ai murit, ci dupa 500 de ani. Nu stiu cat de multe se pot descoperi despre oameni care au trait si murit inainte ca masina tipografica sa existe. Si nu vorbim aici despre un grup de istorici care scriu un raport despre tipul tip care a suferit de sindromul tunelului carpian indus de pornografie. Vorbim despre membri ai bisericii care declara oameni morti de 500 de ani ca fiind sfinti. Gen, sa fie venerati si prieteni cu Iisus.
De aceea tu – da, tu – ai putea fi considerat un candidat pentru sanctificare in 500 de ani, chiar daca n-ai mai fost la biserica de la Pastele din 2003 si ai organizat un protest pro-alegere in anii facultatii. Daca cineva din viitor iti va gasi jurnalul si va decide ca „<3 iarba” era o rugaciune agrara miraculoasa care facea culturile sa creasca, te-ai scos! Si asta tot te-ar pune in fata sfintilor mentionati anterior pentru ca, stii tu, tu existi chiar.